Salvia și ceaiul de salvie: proprietăți și preparare
Salvia are o lungă istorie, atât ca plantă aromatică, cât și ca plantă medicinală, fiind folosită încă din antichitate pentru a da gust și savoare mâncărurilor, dar și pentru proprietățile terapeutice. Astfel, vechii romani găseau că salvia poate ajuta la digerarea mai ușoară a alimentelor grase, iar Dioscorides, medic în armata împăratului Nero, folosea un decoct de salvie pentru oprirea sângerărilor și pentru tratarea durerilor în gât. Dioscoride, considerat unul dintre părinții farmacognoziei, descria, în anul 77 î.H., salvia ca pe una dintre cele mai importante plante ale timpului.
Citind mai departe, puteți descoperi ce este salvia, cum poate fi folosită și ce beneficii poate aduce această plantă stării noastre de sănătate.
Ce este salvia
Salvia face parte din familia Lamiaceae, care conține peste 900 de specii de plante răspândite pe întreg globul. Plantele din genul Salvia fac parte dintr-o specie de subarbust, originar din partea sudică a Europei, mai precis, de pe țărmurile Mediteranei. Salvia este folosită pentru aromatizarea mâncărurilor, ca plantă medicinală în tratamentul diferitelor probleme de sănătate, dar și ca plantă ornamentală. Uleiurile esențiale extrase din salvie sunt utilizate în aromaterapie, iar frunzele uscate fac parte din ritualurile de purificare a spațiilor de locuit.
Există mai multe specii de salvie, dar cel mai des întâlnite sunt salvia comună (Salvia officinalis) și salvia spaniolă (Salvia lavandulaefolia). Numele de ”salvie” vine din latinescul ”salvare”, care are semnificația ”de a salva” sau de ”a vindeca”. Multe specii de salvie au fost folosite tocmai pentru beneficiilor lor terapeutice, fiind bogate în flavonoide, precum quercetina, luteolina și kaempferolul, dar și acizi fenolici și uleiuri esențiale.
De la salvie se folosesc mai ales frunzele, care au un gust ușor amărui, cu tonuri pământii, lemnoase, și, la anumite specii, cu tentă ușor picantă. Proaspete sau uscate, frunzele de salvie se regăsesc în diferite preparate culinare, de la cârnați, pește și pui, până la paste, fiind foarte des folosite în bucătăria italiană.
Proprietățile salviei
Dacă Dioscorides folosea salvia pentru tratarea rănilor și pentru sănătatea căilor respiratorii, tot în antichitate, atât romanii, cât și grecii au fost primii care au utilizat această plantă pentru conservarea produselor de origine animală. În Egipt, salvia și-a câștigat o faimă binemeritată ca adjuvant în menținerea fertilității, iar, mai târziu, în Europa, salvia se întâlnea în tratamentul problemelor digestive, precum digestia lentă, balonarea, inflamații la nivelul pielii și al gâtului, pentru reducerea problemelor cognitive apărute odată cu vârsta, dar și pentru transpirația excesivă. Pe continentul american și cel asiatic, salvia era încorporată în tratamentele pentru reumatism, gută, paralizie, scaune diareice și amețeală.
În perioada modernă, s-a realizat o serie de studii privind proprietățile terapeutice ale plantei, iar compușii activi din aceasta au demonstrat reale proprietăți antioxidante, antiinflamatoare și antiseptice. Administrarea salviei s-a dovedit benefică și pentru îmbunătățirea funcției cognitive și pentru metabolismul glucidelor, fiind utilă persoanelor care se confruntă cu un nivel crescut al glicemiei.
Stresul oxidativ este asociat, printre altele, și cu anumite boli cum sunt diabetul, bolile cardiovasculare și neurologice, iar menținerea unui echilibru între nivelul radicalilor liberi și al antioxidanților devine o prioritate, mai ales în aceste situații. Stresul oxidativ joacă un rol important și în îmbătrânirea prematură a corpului și în apariția primelor riduri. Cel mai eficient compus antioxidant din salvie este carnosolul, acesta având efecte comparabile cu cele ale α-tocopherol-ului, una dintre formele de vitamina E. Pe lângă acesta, acidul rozmarinic, quercetina și rutinul au și ele puternice efecte antioxidante, ajutând la neutralizarea radicalilor liberi.
Inflamația este un răspuns care apare atunci când un țesut este afectat și poate fi însoțit de alte simptome, cum este durerea. Salvia conține flavonoide și terpene care, administrate intern, pot ajuta la reducerea nivelului de inflamație din corp, iar, atunci când sunt aplicate local, cum este cazul acidului rozmarinic, inhibă inflamația locală.
Uleiul esențial și extractul de salvie prezintă activitate bactericidă atât împotriva bacteriilor Gram-pozitive (Listeria monocytogenes, Staphylococcus epidermidis), bacteriilor negative (Salmonella anatum, Salmonella enteritidis), cât și împotriva anumitor fungi (Candida albicans) și virusuri.
Nici beneficiile asupra sistemului nervos nu sunt de ignorat, studiile arătând că extractul hidroalcoolic de salvie are efecte pozitive asupra funcțiilor cognitive și asupra memoriei.
Ceaiul de salvie: beneficii
Ceaiul de salvie este o variantă ușoară și plăcută ce aduce în corp principiile active din această plantă. Față de suplimentele alimentare, extractul uleios, tinctura sau extractul de salvie, care concentrează o cantitate mai mare de principii active, ceaiul este mai puțin concentrat, dar acest lucru nu îl face mai puțin eficient atunci când este administrat pe o perioadă suficient de lungă.
Ceai Salvie, Fares, 20 plicuri
Sănătate orală
Ceaiul de salvie poate ajuta la reducerea bacteriilor din cavitatea bucală și la menținerea sănătății dinților și gingiilor. Gargara cu ceai de salvie este recomandată și în caz de afte sau răni ale mucoasei gurii și pentru reducerea inflamației locale. Extractul de salvie se găsește în diferite paste de dinți și ape de gură, tocmai pentru proprietățile sale antibacteriene și antiinflamatorii.
Dacă nu puteți folosi apele de gură obișnuite, puteți încerca să vă clătiți gura cu ceai de salvie neîndulcit, imediat după periajul dentar sau de câte ori simțiți nevoia.
Vindecarea rănilor
Ceaiul de salvie poate avea efecte benefice și în cazul diferitelor probleme ale pielii, ajutând la vindecarea mai rapidă a rănilor. Efectul bactericid al salviei asigură menținerea igienei locale și scade riscul unei posibile infecții.
Rol în normalizarea glicemiei
Ceaiul de salvie poate fi util și persoanelor care au probleme cu glicemia, cum este cazul celor care suferă de diabet de tip 2. Consumul a 300 ml de ceai de două ori pe zi a arătat o creștere a acțiunii antioxidante la participanții la studiu, precum și o îmbunătățire a profilului lipidic al acestora, fără a provoca efecte secundare sau hepatotoxicitate.
Antistres și sănătate cerebrală
Există mai multe studii care au investigat efectele plantelor medicinale asupra bunei dispoziții și asupra stresului. Extractul de Salvia officinalis poate ajuta la îmbunătățirea memoriei, a cogniției, dar poate avea un impact semnificativ și asupra bunei dispoziții, prin inducerea unei stări de calm și relaxare.
Controlul simptomelor menopauzei
În terapiile tradiționale, salvia era folosită pentru tratarea transpirației în exces și a bufeurilor, în cazul femeilor aflate la premenopauză și menopauză. Dacă vă aflați în această situație, puteți încerca să beți câte o ceașcă de ceai de salvie în fiecare seară, pentru a ține sub control simptomele menopauzei. Avantajul ceaiului de salvie este și faptul că acesta vă poate ajuta să vă schimbați dispoziția și să vă reduceți stările de nervozitate.
Mod de preparare ceai de salvie
Pentru a prepara o ceașcă de ceai de salvie aveți nevoie de un plic de ceai sau de o linguriță de plantă mărunțită și 200 ml de apă clocotită. Pentru uz extern, creșteți cantitatea de plantă la 2-4 plicuri sau la 2-4 lingurițe.
Puneți apa peste plante și lăsați la infuzat 10-15 minute, iar apoi strecurați lichidul și consumați-l în cel mai scurt timp. Se pot consuma între 2-3 cești de ceai pe zi.
Contraindicații posibile
Consumată în dozele recomandate, salvia nu pune probleme de sănătate, în anumite condiții, însă, poate fi recomandat să nu consumați această plantă. Dacă sunteți însărcinată sau alăptați, este recomandat să evitați consumul acestei plante, pentru că unul dintre compușii care se găsesc în anumite specii de plante poate afecta secreția de hormoni, iar, în alăptare, poate scădea producția de lapte.
Nici în cazul bolilor care pot fi agravate de consumul de estrogen nu se recomandă consumul de salvie, această plantă având efecte asemănătoare acestui hormon.
Dacă aveți hipertensiune, nu este recomandat să consumați salvie în cantități mai mari decât cele din alimente, iar, dacă aveți planificată o intervenție chirurgicală, opriți consumul de salvie cu două săptămâni înainte de operație.
Surse:
https://plants.ces.ncsu.edu/plants/salvia-officinalis/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4003706/
https://www.healthline.com/nutrition/sage
https://www.webmd.com/diet/health-benefits-sage
https://www.medicalnewstoday.com/articles/266480
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5318325/
https://www.verywellmind.com/the-benefits-of-burning-sage-4685244
https://www.verywellfit.com/sage-tea-what-should-i-know-about-it-89512
https://www.nccih.nih.gov/health/sage
https://www.webmd.com/vitamins/ai/ingredientmono-504/sage
Întrebări frecvente
Ce este salvia
Salvia face parte din familia Lamiaceae, care conține peste 900 de specii de plante răspândite pe întreg globul. Plantele din genul Salvia fac parte dintr-o specie de subarbust, originar din partea sudică a Europei, mai precis, de pe țărmurile Mediteranei. Salvia este folosită pentru aromatizarea mâncărurilor, ca plantă medicinală în tratamentul diferitelor probleme de sănătate, dar și ca plantă ornamentală. Uleiurile esențiale extrase din salvie sunt utilizate în aromaterapie, iar frunzele uscate fac parte din ritualurile de purificare a spațiilor de locuit.
Există mai multe specii de salvie, dar cel mai des întâlnite sunt salvia comună (Salvia officinalis) și salvia spaniolă (Salvia lavandulaefolia). Numele de ”salvie” vine din latinescul ”salvare”, care are semnificația ”de a salva” sau de ”a vindeca”. Multe specii de salvie au fost folosite tocmai pentru beneficiilor lor terapeutice, fiind bogate în flavonoide, precum quercetina, luteolina și kaempferolul, dar și acizi fenolici și uleiuri esențiale.
De la salvie se folosesc mai ales frunzele, care au un gust ușor amărui, cu tonuri pământii, lemnoase, și, la anumite specii, cu tentă ușor picantă. Proaspete sau uscate, frunzele de salvie se regăsesc în diferite preparate culinare, de la cârnați, pește și pui, până la paste, fiind foarte des folosite în bucătăria italiană.
Cum se prepară ceaiul de salvie
Pentru a prepara o ceașcă de ceai de salvie aveți nevoie de un plic de ceai sau de o linguriță de plantă mărunțită și 200 ml de apă clocotită. Pentru uz extern, creșteți cantitatea de plantă la 2-4 plicuri sau la 2-4 lingurițe.
Puneți apa peste plante și lăsați la infuzat 10-15 minute, iar apoi strecurați lichidul și consumați-l în cel mai scurt timp. Se pot consuma între 2-3 cești de ceai pe zi.
Lasa un comentariu